miercuri, 15 februarie 2012

cum să ieși din ceață

Am scris de curând un răspuns pentru unul din compatrioții mei, membru și el al comunității românilor din Olanda. Și în timp ce scriam am realizat că reușisem să rezumez o mare parte din lucrurile care mi-aș dori să se întâmple în România. Aici sunt:

Îmi doresc sincer ca românii să ajungă să aibă aceeași mentalitate cu a olandezilor doar că mă tem că e departe de a fi realizabil. Și știi tu, atunci când iți dorești lucruri imposibile sau aproape de imposibil ajungi să fii deprimat din cauză că nu se realizează. Și cu astea spuse acum sper că mă ințelegi de ce nu compar România cu Olanda.

Ce îmi doresc cu adevarat este ca România să iasă din criză și să meargă spre mai bine și nu spre mai rău.

Îmi doresc ca românilor să nu le mai fie rușine cu guvernanții lor și să aibă curaj să aleagă alții dacă cei pe care îi au nu le mai plac.

Îmi doresc ca românii să nu își mai plângă de milă ci să treacă la acțiune (da știu, acest blocaj este o caracteristică a poporului român dobândită de-a lungul secolelor și care a funcționat cândva - altfel nu am mai fi aici, noi românii, ca popor supraviețuitor).

Îmi doresc să văd din nou cultura la loc de cinste și toți Garcii și alte neamuri țigănesti la locul lor (eventual la televiziunile lor speciale) și nu pe primul loc la televiziunea română ca și când România ar fi populată majoritar de țigani. Să fie clar, nu sunt rasistă, înțeleg bine că țiganii sunt un alt popor, cu o altă mentalitate și obiceiuri decât ale românilor dar sunt sătulă până în gât:
1. să fiu confundată cu ei pentru că și-au adoptat numele de rom și
2. că țiganii sunt cei care au curajul să iasă în față și să se dea în spectacol când românul de rând este timid și la locul lui și iși vede de viața și munca lui cinstită.

Îmi doresc să se găsească până la urmă un român cinstit care să dorească să reconstruiască România. Pentru că acesta este adevărul: este o țară distrusă. Distrusă de către comunism. Și nu e nimic de condamnat aici dar este mare nevoie de răbdare, înțelegere și perseverență ca să treacă de la o etapă la alta, să progreseze.

Dar intâi și intâi de toate este nevoie de acel om cu un plan, ca să-i zicem așa, care să se pună pe treabă și să dea un sens (bun) direcției în care se îndreaptă România acum.

Cam asta îmi doresc despre români și România.

Trăiesc aici de aproape 9 ani, că tot m-ai întrebat. Nu e nici mult și nici puțin, încă nu m-am adaptat complet la societatea olandeză și nici nu sunt foarte departe de cea românească.

Îi admir pe olandezi pentru o listă de lucruri bune dar au și ei hibele lor, că deh, nu e nimeni perfect.

Toate bune!